miercuri, 15 iulie 2009


Copilul dar de la Dumnezeu!
Copiii sunt un dar de la Dumnezeu
Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu
Viata ca dar al lui Dumnezeu
Viaţa este un dar de la Dumnezeu; El este autorul, Creatorul şi izvorul ei, al vieţii omului, ca şi al întregii biosfere.
Viaţa este un dar şi se cere multiplicat în iubire; în aceasta constă misterul şi ţelul iubirii conjugale. De aceea, alcovul conjugal, ca şi leagăn al iubirii, este ambientul cel mai potrivit pentru zămislirea vieţii.
Viaţa umană se întoarce la Cel ce a dat-o; cel ce se bucură de dar nu poate dispune nici suprima viaţa.
Fiind dar divin, este deplină, depăşind graniţele spaţiului şi timpului; ea este un dar de la început. Nu devine dar pe parcurs. De când Dumnezeu o dă şi tot Dumnezeu o ia, viaţa rămane un dar. atentatul la adresa vieţii - în faza ei iniţiala (avortul şi anticoncepţionalele), sau în faza ei adultă (crimă), ori finală (suicidul şi eutanasia) sunt atentate la adresa lui Dumnezeu, căci El se dăruieşte pe Sine împreună cu darul.
Atentatul la adresa vieţii este un atentat la adresa lui Hristos. Boala poate fi privită ca o participare la suferinţele lui Hristos. în virtutea chipului lui Dumnezeu din om, uciderea este un atentat la adresa lui Hristos. iar avortul este o crimă ce-L interesează direct pe Hristos.

duminică, 24 mai 2009

PENTRU OCROTIREA VIETII: PENTRU OCROTIREA VIETII

PENTRU OCROTIREA VIETII: PENTRU OCROTIREA विएती

Cel mai mare dar al lui Dumnezeu, de care avem cel mai mult nevoie şi pe care ne învrednicim a-l primi des de la Dumnezeu, prin rugă­ciunile noastre, este pacea inimii, după cum cuvântează Mântuitorul: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11, 28). Iar atunci când dobândiţi pacea, bucuraţi-vă, socotiţi-vă bogaţi, îndestu­laţi cu de toate.

PENTRU OCROTIREA VIETII

pentru copii Nu este om care să nu sufere necaz în vremea cât deprinde (legea du­hovnicească). Nu este om căruia să nu i se pară amară vremea în care este adă­pat cu băutura ispitelor. Fără acestea însă nu este cu putinţă a dobândi tărie sufletească. Şi nici a răbda nu este de la noi. Cum ar putea vasul din lut să ţină subţirimea apei, dacă nu va fi întărit mai înainte de focul cel dumnezeiesc? Dacă întru cucernicie, întru necontenită dorire a răbdării, o vom cere pe aceasta lui Dumnezeu, toate le vom primi întru Hristos Iisus, Domnul nostru”[32].